Rezervatii naturale

     Numeroasele studii privind biodiversitatea judeţului Vrancea au dus la identificarea a numeroase asociaţii vegetale şi animale în care se regăsesc cca. o treime din speciile de plante superioare întâlnite în România. Deosebit de importantă este şi prezenţa a peste 30 de specii de plante endemice sau declarate Monumente ale Naturii, a căror supravieţuire nu este posibilă în afara unei reţele de arii protejate. Aceste 18 rezervaţii naturale adăpostesc o floră, vegetaţie şi faună, cantonate în cele mai diverse biotopuri ale judeţului Vrancea, astfel încât aceste arii protejate reprezintă un adevărat tezaur de genofond.
     Pădurea Lepşa- Zboina, rezervaţieforestieră şi floristică este aflată în apropierea localităţii Lepşa, are o suprafaţă de 210,7 ha. Situată în bazinul superior al pârâului Lepşa, pe versantul sud-vestic al Munţilor Zboina Neagră ( 1350 m ). Acest areal conservă arborete forestiere de tip natural fundamental, cu vârste cuprinse între 100-120 de ani precum şi o floră care, datorită condiţiilor staţionale foarte variate, este deosebit de bogată în specii endemice, vulnerabile sau rare. De remarcat este aici prezenţa unor specii de plante şi animale declarate Monument al Naturii : Papucul doamnei (Cypripedium calceolus ), Bulbuci de munte (Trollius europaeus ), Ursul ( Ursus arctos ), Râsul (Lynx lynx ), Corbul ( Corvus corax ).
     Cheile Tişitei este o arie protejată mixtă, hidrogeomorfologică, forestieră, floristică, faunistică şi de peisaj, ocupă o mare parte din bazinul hidrografic al Pârâului Tişiţa şi este una dintre cele mai importante arii protejate din judeţul Vrancea. Relieful este caracterizat printr-o puternică fragmentare tectonică şi hidroerozională, prezentând văi adânci, de tip canion, lunci largi, de o mare frumuseţe, dar şi piscuri semeţe de o spectaculozitate aparte, care se detaşează în lungul cumpenelor de apă. Din punct de vedere biogeografic, aria protejată Cheile Tişiţei se remarcă prin prezenţa unui mozaic de specii, care ilustrează marea varietate a condiţiilor staţionale. Se remarcă prezenţa a numeroase specii endemice de plante şi animale, precum şi a numeroase specii declarate Monument al Naturii: Floarea de colţ, Papucul doamnei, Bulbucii de munte, Garofiţa de stâncă, Tisa; iar din lumea animală: Corbul, Fluturaşul de stâncă, Capra neagră, Râsul, Ursul.
     Pădurea Cenaru este o arie protejată de tip geologic, botanic, forestier şi de peisaj, cu o suprafaţă de 365,8 ha. Vegetaţia forestieră este formată din făgete şi arborete de amestec răşinoase cu foioase ( brad, molid, fag, carpen, mesteacăn, plop, salcie, etc. ) între care se găsesc 741 exemplare de Tisa ( Taxus baccata L.) element floristic atlantic-central european, monument al naturii, în registrând dimensiuni de până la 18 m înălţime şi vârste de până la 200 de ani, ceea ce le situează pe locul al 4- lea pe ţară. În covorul ierbos au fost identificate 377 specii de plante, din cele mai diferite provenienţe fitogeografice, printre care şi numeroase specii endemice.
     Reghiu - Scruntaru este o arie protejată de tip mixt ( geologică, paleontologică, botanică, peisaj ). Are o suprafaţă totală de 95,7 ha şi se află situată pe ambele maluri ale râului Milcov, în zona unde valea longitudinală a Milcovului, dispusă paralel cu stratele de rocă ridicate la verticală, coteşte în unghi drept spre dreapta şi traversează alternanţa de strate de gresie, marne, argile şi calcare care, în urma eroziunii diferenţiate, au dat naştere unui relief ” ruiniform ”, de mare frumuseţe peisagistică. O importanţă deosebită o prezintă existenţa resturilor fosile de nevertebrate ( melci, scoici, corali şi alge ) de vârstă miocenă şi de mamifere de vârsta sarmato-pliocenă ( mastodonţi, cai, rinoceri, porci mistreţi, cămile, gazele şi balene ) care oferă informaţii asupra condiţiilor paleoecologice : zona marină litorală şi terestră de climă caldă.
     Aria protejată Pădurea Dălhăuţi ( tip botanic şi forestier ), ocupă o suprafaţă de 188,3 ha şi este situată pe versantul estic al Subcarpaţilor Curburii, la limita de tranziţie dintre silvostepa şi subzona ştejarului, în care pătrunde subzona fagului, încât arboretele forestiere sunt foarte variate şi ajung la vârste seculare, realizându-se diametre impresionant de mari la fag şi stejar. Din punct de vedere floristic, Pădurea Dălhăuţi aparţine regiunii euro - siberiene precum şi provinciei balcano - moesicşă şi ponto - sarmatică, întâlnindu-se un adevărat mozaic vegetal în care se regăsesc peste 400 de specii de plante superioare.
     Aria protejată Cascada Putnei ( tip hidrogeomorfologic, botanic, peisaj ), ocupă o suprafaţă de 10 ha, fiind localizată în apropierea localităţii Lepşa, areal unde râul Putna traversând bordura externă a Munţilor Vrancei pe o linie de falie, a format cascada actuală, iar în aval, la cca. 200 m, pe malul stâng exista o veche cascadă, părăsită în urma mişcărilor geotectonice, în urma cărora Putna şi-a schimbat cursul spre dreapta, pe albia actuală, fenomen unic cunoscut în România. Din punct de vedere botanic, pe versanţii stâncoşi se întâlnesc numeroase specii de plante saxicole, de exemplu: Saxifraga aizoon, Alyssum saxatile, iar odinioară Floarea Reginei ( Leontopodium alpinum ).
     Aria protejată Strâmtura Coza ( tip geomorfologic, peisaj ) are o suprafaţă totală de 15 ha şi este localizată în apropierea satului Coza, com. Tulnici. Procesele tectonice ( falierea stratelor ) şi eroziunea de suprafaţă pun în evidenţă succesiunile litologice divers colorate, de o mare frumuseţe peisagistică.
     Aria protejată Groapa cu Pin ( tip paleontologic ) are o suprafaţă totală de 11,1 ha şi este localizată în apropierea satului Coza, comona Tulnici. Stratele de vârsta eocenă sunt formate din şisturi marnoase cu fucoide, gresii mărnoase micacee cenuşii şi gresii cu hieroglife, iar stratele oligocene sunt formate din conglomerate foarte dure cu elemente de sişturi verzi, gresii de Tişeşti, şisturi argiloase cu eflorescente gălbui, intercalaţii de şisturi menilice cu silexuri şi şisturi disodilice cu ichtiofauna fosila similară cu aceea găsită în strate de aceeşi vârstă ( oligocena ) la Piatra Neamţ.
     Aria protejată Râpa Roşie ( tip geomorfologic ) are o suprafaţă totală de 49,6 ha şi este localizată în apropierea satului Coza, comuna Tulnici. Situată pe un orizont al breciei sării, care, fiind foarte slab coezivă şi uşor solubilă este puternic fragmentată de eroziunea pluvionivală care au modelat-o sub formă de ogaşe, canioane, turnuri, pâlnii şi avene sufozionale care dau peisajului un caracter spectaculos de pseudocarst. În scopul prevenirii alunecărilor de teren şi a eroziunii solului au fost efectuate plantaţii de protecţie.
     Aria protejată Algheanu ( tip geologic, peisaj ), are o suprafaţă de 10 ha şi este situată în localitatea Vrâncioaia. Structura geologică este alcatuită din depozitele de terasei a 6-a a Putnei, respectiv din prundişuri şi nisipuri roşcate-gălbui, situate peste depozitele salifere de vârsta aquitanian-burdigaliana formate din argile cenuşii intercalate cu gipsuri şi gresii gipsifere, acoperite de formaţiuni ale breciei sării. În aceste formaţiuni geologice deosebit de friabile şi solubile, Pr. Algheanu şi-a tăiat o vale largă cu profil în ” U ”, ai cărei versanţi sunt modelaţi de apele de precipitaţii în forme specifice de lapiezuri întâlnite şi pe masivul de sare care apare la zi pe versantul stâng al văii.
     Aria protejată Pârâul Bozu are o suprafaţă de 5 ha şi este situată în localitatea Prisaca, Com. Valea Sării. Importanţa ştiinţifică constă în abundenţa de mecanoglife ( urme de valuri, urme de picături de ploaie şi urme a curenţilor turbizi de fund şi suprafaţă ) şi a ichnoglifelor ( urme de paşi de vieţuitoare ) aparţionând la cca. 35 de specii de vertebrate şi 5 de nevertebrate dintre care cele mai importante sunt urmele de paşi ale păsărilor acvatice ( pescăruşi, raţe, gâşte, cocostârci, cocori, sitari ) şi mamifere ( paricopitate, feline, canine, dar, mai ales de elefanţi ). Aceste urme de vieţuitoare dau informaţii cu privire la condiţiile de paleomediu : bazine lacustre puţin adânci, în condiţii de climă caldă, bogată în precipitaţii, frecventate de fauna specifică.
     Aria protejată Focul Viu de la Andreiaşul de Jos are o suprafaţă de 12 ha ( tip geologic, botanic, forestier, peisaj ). Datorită faptului că Valea Milcovului se înscrie pe linia de falie Caşin-Bisoca, prin fracturile scoarţei ies la suprafaţă hidrocarburi gazoase care se autoaprind şi ard cu flăcări înalte de până la 30 - 40 cm.
     Aria protejată Cheile Nărujei I - Lacu Negru are o suprafaţă de 20 ha ( tip hidrogeomorfologic, botanic, forestier, peisaj ) şi este localizată în localitatea Herăstrău, pe cursul superior al Pârâului Năruja. Trăsătura caracteristică este fragmentarea terenului, în zona Cheilor Nărujei, unde s-a format un relief caracteristic de o deosebită spectaculozitate. Punctul central al acestei arii protejate îl constituie Lacul Negru. Situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de cca. 1 ha şi o adâncime de 7,5 m. Ceea ce îi conferă un caracter de unicat în Vrancea este turbăria care se dezvoltă pe treimea inferioară, şi care are aspectul unui plaur. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea molidişurilor care-l înconjoară şi care se reflectă în apele limpezi ale lacului.
     Aria protejată Cheile Nărujei II – Verdele are o suprafaţă totală de 250 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj. Fiind situată în sectorul montan al Nărujei. Această arie protejată ocupă ambii versanţi din sectorul inferior al Cheilor Nărujei. Trăsătura caracteristică este puternica fragmentare, cu o energie de relief mare cu un maxim în sectorul Cheilor Nărujei, unde succesiunea sectoarelor înguste de tip canion, cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoare ştiinţifică şi peisageră.
     Aria protejată Cascada Mişina ocupă un areal de 183,5 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj şi este situată în bazinul superior al pârâului Mişina. Relieful este dominat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora într-o zonă marcată de o pânză de sariaj şi o falie inversă, s-a format şi Cascada Mişina cu o rupere de pantă de peste 12 m.
     Aria protejată Căldările Zăbalei - Zârna Mica, are o suprafaţă totală de 350 ha, este de tip hidrogeomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj şi este situată în bazinul superior al Pr. Zăbala. Acest areal este protejat datorită morfologiei deosebite a Pr. Zăbalei, cu renumitele “ Căldări ale Zăbalei “, pentru pădurile deosebite de aici şi nu în ultimul rând pentru asociaţiile floristice şi faunistice întâlnite în acest perimetru.
     Aria protejată Muntele Goru are o suprafaţă totală de 388,1 ha, este de tip geomorfologic, forestier, floristic, faunistic şi de peisaj. Ocupă o mare parte din etajul pădurilor boreale şi aproape tot etajul subalpin al Mt. Goru ( 1875 m ), obiectivul central ocrotit de această arie protejată este vegetaţia caracteristica etajului subalpin, componenta principală fiind unicul jnepenis din M-ţii Vrancei, precum şi alte numeroase specii de plante şi animale endemice sau rare.
     Aria protejată Lunca Siretului are o suprafaţă totală de 388,4 ha şi este constituită pentru ocrotirea păsărilor migratoare sau sedentare. Cuprinde trupurile de pădure Dumbraviţa şi Pădurea Neagră, situate în apropierea localităţilor Răstoaca şi Răduleşti, locuri în care, datorită faptului că Valea Siretului se înscrie pe una dintre cele mai importante rute de migraţie a păsărilor, adăpostesc numeroase specii de păsări ocrotite pe plan naţional şi internaţional.