Flora si fauna

    Cu excepţia regiunilor de câmpie, ce se încadrează în domeniul silvostepei, vegetaţia judeţului Vrancea aparţine în întregime zonei de pădure.
    Culmile Vrancei sunt acoperite cu molidişuri pure, înconjurate, la exterior, de un brâu de brădeţ pur şi în amestec. Din loc în loc, în porţiunile cele mai înalte, pădurea face loc unor rarişti de molid, ienupăr şi pajişti montane.
    Culmile muntoase mai joase, ca şi partea dealurilor în alte vestice, sunt acoperite cu făgete montane pure sau în amestec.
    In regiunea dealurilor subcarpatice, pădurea s-a păstrat pe culmileplate şi în porţiunea superioară a versanţilor, fiind constituită din făgete, făgete-gorunete, gorunete-făgete şi şleauri de deal.
    In depresiuni apare ştejărişul de talie pitică, petice şi porţiuni de făgete montane pure şi de amestec.
    In zona dealurilor Tutovei, interfluviile sunt acoperite, din loc în loc, de gorunete, iar în regiunea de câmpie apar insule de păduri cu ştejar pedunculat.
    Pajiştile ocupă o bună parte a teritoriului de p ecare pădurea a fost defrişată. Asyfel, în depresiunea submontană, între râurile Râmnic şi Râmna, ele ocupă cca. 80 % din suprafaţa terenurilor despădurite, iar în depresiunea submontană Vrancea cca. 60 – 80 % , cu excepţia extremităţii sudice şi a unei părţi din bazinul Suşiţei. La nord – est de Soveja, pajiştile formează 80 %. In dealurile înalte, la nord de Valea Putnei, pajiştile se întind pe 20 – 80 % din suprafaţa despădurită şi 80 % din împrejurimile Andreiaşului ; în depresiunea intradeluroasă Putna – Suşiţa, Intre 20 – 60 % ; în depresiunea intradeluroasă Mera între 60 – 80 % în partea estică şi circa 80 % în cea vestică. In aria dealurilor sud – estice, între 40 şi 80 % în cea vestică. In aria dealurilor sud – estice între 40 şi 80 %, iar în aria glacisului subcarpatic sub 20 % şi, mai rar, între 20 şi 40 %.
    Aceste pajişti sunt formaţiuni de Festuca pseudovina, în timp ce pe terasele Suşiţei, între Răcoasa şi Soveja, pe cele ale Putnei, între Găgeşti şi confluenţa cu pârâul Deju, pe cele ale Zăbalei la Năruja, apar asociaţii de Festuca pseudovina cu diverse specii stepice. Pe versanţii cu expunere sudică, din lungul văii Suşiţei, Putnei şi Rămnei, se găsesc asociaţii de Botriochloa ischaemum. Vegetaţia acestor asociaţii acoperă terenul până la 60 – 90 %. Pe alocuri, unde pajiştile sunt degradate, apar tufărişuri de păducel şi porumbar.
    Depresiunile submontane şi zona dealurilor înalte vestice cu altitudine mai mică de 800 m sunt acoperite de pajişti cu Festuca sulcata şi Agostis tenuis. In general, vegetaţia este slab înţelenită, acoperirea terenului fiind de 75 – 85 %.
    In depresiunile submontane şi în zona dealurilor vestice, mai înalte de 800 m, terenurile despădurite sunt acoperite de asociaţii de tipul Agostis tenuis şi diverse specii din regiunea muntoasă. In unele locuri pajiştile sunt invadate de Juniperus communis şi Pteridium aquilinum.
    Terenurile despădurite de pe culmile muntoae înalte de 1 200 – 1 600 m sunt acoperite cu formaţii de Festuca rubra fallas-Nardus stricta şi diverse ierburi mezofile. Terenurile cu altitudine peste 1 600 m cu formaţii de Festuca supina – Vaccinium myrtillus cu diverse ierburi invadate de tufărişuri şi buruienişuri.
    Poziţia geografică, particularităţile reliefului şi compoziţia învelişului vegetal şi-au pus amprenta şi asupra compoziţiei şi răspândirii faunei.
    Vrancea deţine un important cinegetic renumit nu numai în ţara noastră dar şi departe, peste hotarele ei.
    In zona montană se întâlneşte cerbul, care uneori coboară până în zona depresionară.
    Ursul apare cam în aceleaşi zone montane, dar cu precădere în Zboina Neagră. Aria lui de răspândire se întinde până în Măgura Odobeşti. Căprioara trăieşte pe un spaţiu foarte întins din zona montană până în cea de silvostepă, la fel şi pisica sălbatică. intre mamifere mai pot fi citate următoarele specii : mistreţul, jderul, veveriţa, nevăstuica, iar în zona de dealuri şi câmpie iepurele şi ariciul.