Asezare si limite

    Judeţul este cuprins între coordonatele geografice de 45 grd 23 min şi 46 grd 11 min latutudine nordică şi 26 grd 23 min şi 27 grd şi 32 min latitudine estică.
    Situată în partea de sud, sud-est a ţării, la curbura Carpaţilor Orientali, Vrancea, străveche vatră de civilizaţie românească, constituie o punte de legătură între cele trei provincii istorice – Moldova, Tara Românească şi Transilvania. Ca aşezare, se învecinează cu judeţul Bacău la nord, la est cu judeţul Vaslui şi Galaţi, la sud, sud-est cu judeţul Brăila, la sud, sud-est cu judeţul Buzău iar la vest cu judeţul Covasna.
    Cu o suprafaţă de 4.863. km.p., Vrancea cuprinde un teritoriu foarte variat atât din punct de vedere al altitudinii şi al formei, cât şi ca origine şi vârste geologice.
    Caracteristică din punct de vedere altimetric, este dispunerea reliefului în trepte ce coboară de la vest spre est, Astfel, treapta vestică, cea mai mai înaltă, este alcătuită din culmi şi masive muntoase, cu aspect de măguri, ale căror altitudini oscilează între 960 – 1783 m. Ele formează munţii Vrancei, care domină printr-o diferenţă de nivel de 300 – 600 m, un prelung uluc depresionar situat la est de linia ce uneşte localităţile Tulnici, Văcăria, Neculele. Depresiunea ce se întinde spre nord până la vest de Soveja este fragmentată de către văi transversale, într-o serie de culmi deluroase, ale căror altitudini variază între 500 – 850 m. Către este acestă este străjuit de culmi şi masive deluroase, înalte de 600 până la 1000 m.
    La est de culmile înalte vestice se află un al doilea uluc depresionar, cu altitudine mai mică decât primul ( 350 – 650 m ). In partea estică a lui se găsesc dealuri înşirate pe un singur aliniament, fragmentat de văi transversale ( Suşiţa, Putna, Milcov ). Acestea sunt dealurile înalte estice, ale căror altitudini variază între 600 – 996 m.
    Variaţiile originii, formei, alcătuirii interne şi vârstei principalelor forme de relief determină diferenţierea în cadrul teritoriului a mai multor unităţi şi subunităţi de relief – Munţii Vrancei, dealurile subcarpatice şi Câmpia Siretului – eşalonate în ordinea înălţimii şi vechimii, de la vest la est.